111- 2024

…o zi 111 – VIZIONARUL care își manifesta VIZIUNEA …PROPRIE 👑♾️8

Deznădejdea și tristețea

Despre cum ne afecteaza sanatatea

Cea mai periculoasă emoție pe care o poate simți un om este deznădejdea. Deznădejdea este cea care deformează genele urmașilor. De ce nu supărarea, ura, de ce tocmai deznădejdea? Este vorba despre următorul lucru: corpul nostru se distruge, moare, de aceea în cazul obiectelor materiale, atașamentul nu este mare și suntem pregătiți să le pierdem. Spiritul (mintea constientă) este o structură mult mai stabilă. Valorile spirituale (mentale) au o durată de viață mult mai îndelungată. Pierderea lor este mai greu de suportat, de aceea agresivitatea este mai mare. De exemplu, când pierzi ceva material, te superi, simți furie, ură,. În cazul în care spiritualul este prejudiciat, apare judecata, o supărare pe un plan mai subtil. Iar cea mai mare valoare este cea sufletească și atunci când sufletul este jignit apare disprețul, deznădejdea sau lipsa dorinței de a trăi. Prin urmare, dacă omul nu poate accepta durerea sufletească și se lasă în voia disprețului sau disperării, acest lucru, de regulă, lovește în urmași și îi face neviabili.

Ce este deznădejdea? A nădăjdui înseamnă a spera. Deznădejdea înseamnă pierderea speranței, pierderea scopului. De ce deznădăjduiește omul și cine ajunge la deznădejde?

Deznădăjduiește acela al cărui scop principal nu este Dumnezeu și unitatea cu El, ci viața, bunăstarea, familia, banii, oricine și orice. Și, cu cât o persoană se îndepărtează de Dumnezeu, cu cât își pierde, mai repede, iubirea față de Dumnezeu, cu atât deznădejdea lui va fi mai puternică, aceasta fiind un refuz de a se întoarce la Dumnezeu.

În Bhaghavad-Ghita se spune că orice păcate, orice probleme, pot fi rezolvate aspirând către Dumnezeu. Hristos spunea același lucru. Și Iov vorbea despre același lucru, din experiența lui. În pilda despre sărmanul Iov este codificat mecanismul salvării omului când vremurile sunt grele.
Care a fost încercarea principală a lui Iov? Să nu se lase pradă deznădejdii, să nu emită pretenții față de Dumnezeu, și să nu simtă dispreț față de sine. De ce tocmai acest lucru era cel mai important? Acolo se vorbește despre faptul că omul care a reușit să depășească această încercare poate și să se vindece, și să-și refacă destinul, iar sufletele copiilor lui se vor naște din nou. Mai bine zis, în pilda despre sărmanul Iov este codificat mecanismul salvării, al supraviețuirii omului.

Cu cât suntem mai pregătiți să păstrăm iubirea, atunci când o situație ne provoacă să ne lăsăm în voia deznădejdii, tristeții, lipsei dorinței de a trăi, disprețului față de alții sau față de sine, cu atât îi facem pe copiii noștri mai viabili și atunci și noi trebuie să trăim. Pentru a nu simți deznădejdea, pentru a învinge disperarea, există o rețetă esențială: aspirația către Dumnezeu trebuie să fie cea mai importantă, principala componentă a fericirii noastre. Și atunci devine clar ceea ce ne-a învățat Hristos:

Pentru ca iubirea să fie neîntreruptă, în suflet, noi trebuie să știm că aspirația către Dumnezeu este naturală pentru noi, că Dumnezeu este Tatăl nostru – din acest motiv ne-a fost dată rugăciunea „Tatăl nostru”, că El este părintele nostru, că El ne iubește și de aceea aspirația către El este ceva normal, firesc. Și orice s-ar nărui în viața noastră, nu trebuie să ne lăsăm pradă disperării, ci să simțim o nevoie din ce în ce mai mare de unitate cu Dumnezeu și de a crește nivelul iubirii din suflet. Aceasta este principala condiție a salvării. A funcționat pentru sărmanul Iov, funcționat în vremurile pierii Israelului, și funcționează și acum.”

preluat de pe.mail scoala S.N.Lazarev

https://scoala.lazarevsn.ro

Darurile zodiilor

MENIREA SPIRITUALĂ A CELOR 12 ZODII

(primit prin e-mail, nu cunosc autorul)

Într-o bună dimineaţă, Dumnezeu şi-a privit cei 12 copii întrebându-se ce le mai lipseşte. Deodată dorinţa de a-i înzestra cu voinţă omenească I-a luminat faţa. Unul câte unul, fii au păşit pentru a-şi primi darul divin:

„Ţie BERBECULE, îţi hărăzesc prima mea sămânţă pe care o poţi sădi cu onoare. Pentru fiecare sămânţă care va rodi, încă un milion va rodi în mâna ta. Tu nu vei avea timp să vezi crescând nici una dintre acestea pentru că tot ce însămânţezi va rodi cu prisosinţă. Tu vei fi primul care va sădi în mintea umană Ideea Mea. Dar nu este datoria ta să hrăneşti Ideea. Viaţa ta este acţiune şi sigurul tău scop este să-l faci conştient pe om de Creaţia Mea. Celui care îşi îndeplineşte menirea îi dăruiesc virtutea respectului de sine. Tăcut, Berbecul a păşit spre locul său.

„Pe tine, TAURULE, te înzestrez cu puterea de a preface sămânţa în substanţă. Munca ta este măreaţă şi are nevoie de răbdare. Tu trebuie să împlineşti tot ce a fost început, altfel seminţele vor fi risipite în vânt. Nu te vei îndoi niciodată de puterea ta, nu-ţi vei schimba gândul la mijlocul drumului şi nu vei depinde de alţii pentru a-ţi desăvârşi opera. Îţi ofer tăria, foloseşte-o înţelept! Şi Taurul reveni supus la locul său.

„Ţie, GEAMĂNULE, îţi sunt sortite întrebările fără răspuns, ca să poţi arăta tuturor ceea ce vede şi simte omul în jurul său. Tu nu vei şti niciodată de ce acesta vorbeşte sau ascultă, dar în căutarea înţelesurilor adânci ale lumii vei afla darul Meu: cunoaşterea. Iar Geamănul, îngândurat, plecă.

„Pe tine, RACULE, te investesc cu datoria de a-ţi învăţa semenii ce este emoţia. Tu vei stârni râsul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea şi vor gândi le va trezi mulţumire şi bucurie sufletească. Pentru aceasta primeşte în dar familia pe care tu o poţi înmulţi. Şi Racul se retrase timid.

„Tu, LEULE, ai menirea să arăţi întregii lumi creaţia Mea plină de strălucire. Dar să te îngrijeşti de mândria ta şi întotdeauna să îţi dai seama că este opera Mea, iar Creatorul este unic. Dacă vei uita aceasta, oamenii te vor dispreţui. Tu vei îndeplini totul cu ardoare şi orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobleţea cu care te înzestrez. Leul păşi maiestuos spre locul său.

„Ţie, FECIOARĂ, îţi este dat să cercetezi tot ceea ce omul a făurit în lumea pe care I-am dăruit-o. Tu vei scruta pătrunzătoare drumurile sale şi-l vei preveni când greşeşte. Astfel, creaţia poate atinge desăvârşirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gândirii. Fecioara plecă privind atent în jurul său.

„Tu, BALANȚĂ, ai misiunea de a-l ajuta pe om să fie conştient de îndatoririle sale faţă de ceilalţi. Aşa, el poate învăţa să trăiască sentimentul fraternităţii şi va căpăta deprinderea de a descoperi faţa ascunsă a acţiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru strădania ta infinită de a readuce semenilor ordinea şi calmul, îţi voi dărui dragoste. Şi Balanţa se retrase umilă spre locul său.

„Tu, SCORPIONULE, ai o însărcinare foarte dificilă. Vei avea iscusinţa să pătrunzi minţile oamenilor, dar nu îţi va fi permis să vorbeşti despre ceea ce înveţi. De multe ori vei fi cuprins de amărăciune datorită celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia însă de Mine şi nu vei uita niciodată că acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atât de mulţi oameni trăind asemeni animalelor şi vei lupta atât de mult cu instinctele lor, încât uneori vei păşi alături de cale. Totuşi, mai devreme sau mai târziu, te vei reîntoarce la Mine şi de aceea primeşte supremul dar al hotărârii. Scorpionul păşi ferm spre locul său.

„SĂGETĂTORULE, tu ai misiunea de a-i face pe oameni să râdă, căci atunci când înţeleg greşit Ideea Mea devin posaci. Umorul tău le va reda speranţa şi astfel îşi vor întoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe încercări şi în fiecare existenţă vei cunoaşte neastâmpărul. Îţi hărăzesc darul infinitei abundenţe pe care o vei răspândi pretutindeni, iradiind lumină. Săgetătorul se retrase jovial la locul său.

„De la tine, CAPRICORNULE, vreau străduinţă şi sudoarea frunţii, pentru că tu ai menirea de a-i învăţa pe oameni să muncească. Misiunea ta nu este uşoară, căci vei purta toată truda oamenilor pe umerii tăi. Însă pentru jugul poverilor tale eu îţi dăruiesc întreaga responsabilitate a omului. Iar Capricornul plecă devotat spre locul său.

„Tu, VĂRSĂTORULE, eşti vizionarul omenirii, privirea ta desluşeşte toate posibilităţile glorioase. Vei trăi însă durerea singurătăţii pentru că această viziune nu-ţi permite să personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i întoarce pe oameni către noile şanse primeşte darul libertăţii pentru a servi omenirea oricând va avea nevoie de tine. Vărsătorul păşi încrezător spre locul său.

„Tu, PEȘTE, ai cea mai grea misiune dintre toate. Îţi cer să ridici pe umerii tăi toată suferinţa omului. Lacrimile tale sunt menite să fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul înţelegerii greşite a Odei Mele, dar tu exişti, ca să-i aduci omului compasiunea. De aceea îţi hărăzesc darul cel mai de preţ: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Mă va înţelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul în care te vei apropia de oameni şi vei răspândi credinţa. Şi Peştele se retrase emoţionat la locul său.

Dumnezeu a spus: „ Fiecare dintre voi are o scânteie din mine. Dar nu trebuie să luaţi partea drept întregul, să o nesocotiţi ori să o identificaţi cu Creatorul. Toţi 12 laolaltă sunteţi Unul. Creatorul însă este mai mult decât aceasta.

Cei 12 copii au pornit să-şi îndeplinească menirea. Însă cum fiecăruia îi părea darul celuilalt mai atrăgător s-au întors la Dumnezeu. El le-a spus: „Fiecare din voi a crezut că darurile celuilalt sunt mai preţioase. De aceea vă permit să le schimbaţi. Şi pentru o clipă fiecare copil s-a entuziasmat imaginându-şi toate posibilităţile noii sale misiuni.

Dar Dumnezeu a surâs şi a spus: vă veţi întoarce de multe ori la mine să-mi cereţi să vă eliberez de misiunea voastră şi de fiecare dată eu vă voi îndeplini dorinţa. Veţi trece prin nenumărate încarnări înainte de-a vă împlini misiunea iniţială pe care a-ţi primit-o de la mine. Vă dăruiesc un timp nemăsurat pentru aceasta, dar numai când veţi duce la bun sfârşit menirea, voi veţi putea fi una cu mine.

(primit prin e-mail, nu cunosc autorul)

De Ce cresc brazii puternici

Pe o pantă abruptă de munte era odată un brăduț.
Abia ieșise din pamantul umed și pentru prima data văzu Soarele.
Nimic nu părea mai frumos ca Soarele. Știa în interiorul lui că misiunea lui este să ajungă la Soare.
Statuse ceva timp sub pământ până să scoată „capul’ afară.
Acum însa, nimic nu i se părea mai frumos ca „afară”.
Simțea și el că trăia cu adevărat. Poate că viața începea de afară și el nu știuse acestea până acum.
Totuți, își putea aminti primele lui clipe de când era o sămânță.
Au fost și acelea frumoase. Simțise umezeala pământului și căldura lui ca o păturică ocrotitoare.
Pământul îl hrănise cu apa lui dar și cu toate cele necesare.Se gândi, în sinea lui că Pământul era mama lui. Cine alta să fi fost?Doar în pântecul Pământului s-a format și a crescut până când ieși afară.
Respira aerul curat și se hrăni cu o rază de Soare.Nimic nu putea fi mai bun decât o rază de Soare, o gură de aer bun și o picătură de rouă. Era fericit!
Cu siguranță Soarele era Tatăl lui. Știa asta prin toate acele sale care sorbeau și se hrăneau cu raze de soare. În sfârșit acum știa cine sunt părinții lui. Avea o mamă Pământ și un tată Soare.
Zilele treceau și nopțile treceau. Brăduțul creștea în fiecare zi mai mare.
Însă pe cât creștea și se înălța, vântul se simțea tot mai aspru printre ramuri, ploile reci îi spălau ramurile încă mici.
Bradul era trist din această cauză, deseori îi era frig și se speria că vântul îl va ridica din rădăcini.
Iarna a venit anul acesta prea devreme.
Ramurile sale fusese de tot acoperite cu zăpadă, iar pământul înghețase de tot, i se părea că mama pământ nu îi aude vocea slabă de sub nămeți, nu înțelegea de ce l-a abandonat.
A așteptat multe zile să iasă Tata Soare să îl întrebe de ce nu mai simte iubirea lui și grija hrănitoare a Mamei Pământ.
Într-o după amiază norii s-au risipit și Soarele a ieșit de după creasta munților.
Mare bucurie a avut atunci brăduțul nostru și a strigat:
Tata Soare, de ce nu mai simt susținerea voastră? De ce vântul și ploaia mă pedepsesc atât de aspru și zăpada îmi acoperă de tot ramurile?
Soarele i-a răspuns cu blândețe:
-Fiule tot ce se întâmplă este spre binele tău : vântul puternic l-am trimis eu, el îți întărește puterea în ramuri.
Ploile vin ca să hrănească pământul și să poți primi și tu Apă, atât de necesară pentru viață.
Iar zăpada are un rol important iarna ca să te protejeze de frig.
Prin toate aceste provocări vei crește un brad puternic și drept care se va înălța deasupra tuturor copacilor din pădure.
Vei crește atât de mare până vei ajunge să vezi de sus pădurea, munții.
Dar Tata, eu nu știu cum cresc, eu doar cresc, învață-mă să cresc drept să pot ajunge la Tine, să fiu una cu tine.
-Fiule, ca să crești drept, să ajungi la Soare, trebuie să împlinești legile drepte ale pădurii din care ești.
-Tata dar care sunt acelea?
– Prima: Cunoaște-ți Rădăcinile –  Pământul și nu uita că ele sunt Mama ta.
Ai încredere în ele, ai grijă să le crești cât mai solide, ele nu o să îți permită să cazi, oricât de mari vânturi și zăpezi vor veni.
A doua: Cunoaște-ți tulpina și nu uita că pentru a fi drept, ai nevoie de echilibru.
Uneori se vor rupe crengi, uneori vei pierde ace, dar aceasta e necesar pentru a menține echilibru în ramuri și tulpina dreaptă.
A treia: Cunoaște-ți coroana: Smerește-ți ramurile și lasă-le uneori mai în jos pentru a prinde viteză să crești ca o săgeată înspre nori.-Și voi ajunge la tine, la Soare?
-Da!
-Mulțumesc Tată! Abia aștept! Dar ce să fac în zilele în care nu te vezi dintre nori și în nopțile reci?
– Eu sunt Lumina zilei. Chiar dacă nu o să mă vezi, lumina mea o să te mângâie în fiecare zi. Iar noaptea o să îți luminez în fiecare stea.
Soarele zâmbi și-și trimise ultima raza din acea zi pentru a-și îmbrățișa bradutul iubit.
Dragostea și căldura lui îi ajungeau până dimineața care aducea lumina peste munți. Iar atunci când noaptea se așeza tăcută și ascultătoare.
Mii de stele sclipeau parcă doar pentru el pe cer jucăușe și zâmbitoare. „
Mesajul acestei povești este să îți iubești rădăcinile și vremurile dificile din viața ta și să înțelegi că toate provocările și momentele dureroase din viața ta te ajută, de fapt, să crești.

Chiar și pierderile își au locul în viața ta – ele fac loc să crească și să se manifeste ceva nou, mai aliniat cu tine și cu nivelul la care ai crescut.

Nu te îndoi nici o clipă, ca acel brăduț care crește drept înspre Soare, că meriți să fii împlinită și liberă pe calea ta.

Sursa mail

Îngerul casei

La curățenia de Crăciun mama s-a apucat să scoată tot din debara. Schiurile vechi ale copiilor, un aspirator de care nu se mai folosise de ani de zile, câteva jucării. Și, după ce a scos totul, a găsit un Înger. Mare, ca la doi metri, de nu mai mult, sigur mai mult, că stătea cu capul plecat de parcă ducea tavanul în cârcă. Mama a înțepenit. Îngerul i-a spus cu glas blând:

– Nu te teme…

Ceea ce a făcut-o pe mama să se teamă și mai mult și ar fi strigat după tata dacă ar fi avut glas. Dar tata era la meci, juca România cu…cine juca ea, mama nu se pricepea nici la fotbal mai bine decât la îngeri. Nu putea spune nimic, acum de exemplu ar fi vrut să-l întrebe cine e, de ce vorbește cu ea, dar nu putea articula un cuvânt, deschidea gura și nu ieșea niciun cuvânt, asta era mama după întâlnirea cu Îngerul. Dar Îngerul îi răspundea, îi auzea glasul gândurilor foarte clar și tare, aproape asurzitor ca și când mama ar fi țipat la el, nu alta.

– Sunt îngerul casei tale.

Mama nu știa că are un înger casa ei, dar nu știa nici ce caută el în debara. Îngerul i-a răspuns și de această dată întrebării nepuse.

– Nu mai aveați nevoie de mine. La început am fost în camera copiilor, când erau ei mici și-i împărtășeați Duminică de Duminică. Apoi ei au crescut, voi v-ați găsit alte preocupări Duminicile. Cât mai trăia bunica, mama ta, datorită ei am rămas totuși prin bucătărie. Ea mă pomenea de câte ori gătea. Mă ruga să iasă mâncarea bună, mai ales în ultima vreme când, din cauza bolii, nu prea își mai amintea rețetele și nu știa dacă a pus sare sau nu și, uite așa, punea sare și de cinci ori la o tocăniță, o făcea bocnă, apoi mă ruga pe mine să dreg mâncarea…Găteam bine împreună eu cu ea. După ce ea a auzit chemarea și a plecat, am mai stat o vreme prin hol. Mai veneau mătușile pe la voi, surorile ei. Mai aduceau câte o sticluță de agheasmă sau puțină anafură. Mai lăsați și voi preotul cu Icoana. După aceea ați renunțat și la asta și am ajuns din hol în debara.
De plecat nu plec, nu am voie să plec. E ordin sus! Aici stau. Orice ar fi.

Mamei îi părea tare rău de Înger, dar mai rău îi părea de ei, că au așa un Înger și nu au habar cum să aibă grijă de el, câinele se bucura de mai multă atenție, era plimbat de două ori pe zi, periat, despăducheat…pe când Îngerului nu-i aruncau nici măcar ”un os de ros”, cum ar veni. Bine că îngerii nu au nevoie de oase și nici de despăgucheri…În acel moment din sufragerie s-a auzit strigătul plin de bucurie al tatălui.

– Goooll marcase România un gol. Mama a tresărit la țipătul tatei, apoi s-a gândit că tot un gol era și-n inima ei. Nu mai putea schimba nimic din trecut. Îngerul ei din debara, prăfuit, uitat, părea fără nicio speranță.

Nu e așa, i-a răspuns Îngerul. Oricând mă poți scoate din debara. Nu la plimbare de două ori, în lesă, ca pe câine, ci altfel…

Mama și-a adus aminte de mama ei, de felul cum aprindea ea candela, de rugăciunea ei senină de noapte, de felul în care o găsea dimineața la rugăciune exact așa cum o lăsase la culcare, de se întreba dacă închisese vreun ochi toată noaptea. Oare o mai fi candela aceea pe undeva?

La această întrebare, Îngerul lumină cu putere. La lumina lui descoperi pe raftul de sus candela mamei ei. Doar acest simplu gest și deja Îngerul casei de revărsase în valuri de lumină, pe hol, prin camere și dintr-o dată curățenia de Crăciun părea gata făcută.

– Așa e, i-a spus Îngerul, rugăciunea e singura și adevărata curățenie.

De atunci înainte, Îngerul din debara s-a transformat din nou în Îngerul casei, vechile și bunele obiceiuri au fost reluate și curățenia de Crăciun dura tot anul. La fel și bucuria lui!

sursa facebook

(Ivona Boitan)

Manastirea Ghighiu- o oaza de liniste

Era o zi frumoasa de mai, tocmai buna de facut excursii. Si cum era zi de sarbatoare religioasa, am zis ca cea mai potrivita plimbare ar fi la o manastire. O manastire linistita si aproape de casa era mamastirea Ghighiu, asa ca ne-au urcat in masina si am pornit la drum. Si pentru ca acolo este prea frumos ca sa pot descrie in cuvintele mele sarace va las sa descoperiti aceasta frumusete in imaginile surprinse de camera telefonului. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti.

izvorul cu apa pura

izvorul cu apa tamaduitoare

Consecventa

Este seara. Intru in camera gandindu-ma la mine, la ceea ce am de făcut cu timpul meu. Invartindu-ma prin camera pun ochii pe cartea „Liniștea inimii” scrisă de Paul Ferrini. Iau carte în mână și îmi pun o întrebare: care este cuvântul potrivit pentru mine? Deschid cartea și în fața ochilor îmi apare cuvântul „consecventa”. Da, are dreptate, am nevoie de consecventa, trebuie sa exersez aceasta abilitate. Ferrini spune că, consecventa provine din fidelitatea față de sine și se manifestă atunci când acțiunile cuiva sunt in concordanță cu cuvintele lui. O persoană consecventa este demna de toată încrederea și ea nu se pedepsește atunci când greșește. Și cu cât este mai credincioasă și mai cinstita sie-si, cu atât devine mai credincioasă și celorlalți. Cam așa cu consecventa. Ușor de citit despre ea, mai greu este cu practica.

Prune, smochine si caise

Unele probleme de coloana sau de oboseala pot fii combatute uneori cu 3 dintre fructele cele mai cunoscute la noi.

Aceste fructe conțin substanțe ce ajută la regenerarea țesuturilor din care sunt compuse discurile intervertebrale.

În fiecare seară, timp de 1,5 luni mănâncă: o smochină; 5 caise uscate și o prună uscată.

Componentele acestor fructe regenerează celulele discurilor și le fac mai durabile și mai rezistente. În acest fel, acestea revin în mod natural la locul lor, fără a fi necesară o corecție manuală.

Încearcă, o să te uimească cu adevărat rezultatul acestui remediu foarte delicios și benefic pentru întreg organismul.

Secretul constă în această combinație, întrucât în mod separat, acestea nu vor avea același efect. Rețeta a fost obținută de la sportivii de performanță, care în acest fel și-au recuperat sănătatea coloanei vertebrale după eforturi mari.

Caisele uscate sunt bogate în potasiu, fosfor, fier, calciu, caroten, vitamina B5. Astfel, acest fruct este binevenit pentru mușchii cardiaci și bolile oncologice.

Smochina este o profilaxie foarte bună pentru cancer și pentru activitatea glandei tiroide. Pe lângă asta, smochinele ajută la eliminarea paraziților din intestine. Mai este folosit ca și remediu tradițional în tratarea bronșitei.

Prunele sunt încă un dar de la natură pentru sănătatea noastră. Un efect benefic primordial pruna îl are asupra tractului digestiv.

Infuzia de prune te poate scăpa de constipație și îți normalizează sistemul digestiv. La fel, prunele uscate sunt de folos și pentru persoanele ce suferă de boli de inimă și de tensiune arterială.

Totodată, acestea ajută în cazul problemelor cu rinichii, ficatul, în caz de reumatism și ateroscleroză. Iar datorită concentrației ridicate de vitamina A, ele îmbunătățesc vederea.
Acesta nu este un tratament medical.Foloseste informatia in cunostinta de cauza.

PIATRA LUNII – „Piatra noilor inceputuri”(KAlSi3O8)

O piatra specifica zodie racului….eu sunt un rac…

Gabriel Newman

Piatra Lunii este un mineral din familia feldspatilor, un silicat de potasiu si aluminiu, cu o duritate de 6 – 6.5 pe scara Mohs. Cristalizeaza in  sistem monoclinic-prismatic. Piatra Lunii a fost numita asa datorita luciului sau alb-albastrui, care se datoreaza structurii sale lamelare. Piatra Lunii se gaseste in Sri Lanka, Madagascar, Burma, Australia, India si Statele Unite ale Americii.

Piatra Lunii a fost folosita inca de acum doua mii de ani de catre romani, fiind pusa in special in bijuterii. In Orient a fost folosita cu mult mai mult timp inainte. Aceasta piatra a fost o alegere populara pentru bijutieri pe perioada miscarii Art Nouveau (1890 – 1910). In India, Piatra Lunii a fost intotdeauna considerata o piatra sacra, cu o semnificatie speciala pentru cei indragostiti. Se credea ca punand o astfel de piatra in gura, atunci cand luna era plina, le-ar fi permis sa-si vada viitorul. In India…

Vezi articolul original 1.630 de cuvinte mai mult

Cere si ti se va da!

Taina morţii şi a învierii
Dar ce se întâmplă atunci când, căzut fiind, nu poţi să trăieşti acel sentiment al vindecării, pentru că este prea departe de ceea ce conştiinţa ta poate să cuprindă în acel moment? Unei fiinţe care a experimentat până în acel moment starea de boală, de griji, de împovărare i se cere să trăiască un sentiment cu totul şi cu totul nou şi care, în aparenţă, nu are legătură cu realitatea ei prezentă. Ea nici nu mai ştie cum este să se simtă sănătoasă, a pierdut demult bucuria acelei trăiri, sau poate chiar nu a avut-o niciodată.
De fapt, în acest punct experimentăm taina morţii şi a învierii – punctul în care omul este chemat să renunţe la vechi şi să moară (a „trece dincolo” de gândurile, convingerile şi trăirile prin care şi-a creat „realitatea de până atunci”), şi să trăiască propria sa înviere (accederea la o nouă realitate, care începe să fie conturată odată cu extinderea propriei conştiinţe).
În profunzime, toată această schimbare lăuntrică are la bază simplul fapt de A ALEGE ce vrei să fii: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.
Realitatea lumii noastre este „casa” mai multor rezultate posibile, în funcţie de condiţiile pe care le creăm în vieţile noastre. În loc să ne crem realitatea, poate că ar fi mai potrivit să spunem că noi creăm condiţiile prin care atragem în prezent un anumit rezultat din viitor, deja existent ca alternativă.
De exemplu, dacă alegem iertarea, compasiunea şi pacea, atragem variante de viitor care reflectă aceste virtuţi.
Sursa mail